bolero


pastrez ultimul gest al tau,
trist ca o frunza cazuta-n noiembrie.
……………………………….
am nevoie de timp…mi-ai spus,
oprindu-te in fata oglinzii
cateva secunde.
iar eu,
privind pe fereastra,
uram toamna
cu frunzele palide
ca plecarile.
le vedeam cum cad,
parca ametite de muzica lui Ravel
si-mi sopteam:
taci suflete nu mai urla,
se va intoarce
la primavara.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s