Magarusul nazdravan


A fost odata, demult, intr-un sat de campie, un magarus harnic si istet. Zi de zi, si pe vreme frumoasa, si cand timpul era urat, magarusul trudea ajutandu-si stapanii.
Povestea noastra se intampla intr-o vara secetoasa, cu zile toride, fara un strop de ploaie. Pe ulitele satului, colbul se ridica la orice adiere de vant ca o ceata fina. Magarusul asuda tragand caruta sau carand desagi si tare ar fi vrut sa faca o baie rece…dar unde? Isi aminti ca la marginea padurii din apropierea satului era un iaz, si se gandi cum s-ar fi balacit in apa cristalina. Munci cu spor sa termine mai repede si dupa ce-si termina treaba, porni cu pasi grabiti spre padure.
In padure insa, locuia cea mai cumplita fiara din locurile acelea, un lup urias, cenusiu, cu coltii ca niste pumnale si ochii lucind in intuneric. Acesta cutreiera padurea in lung si-n lat in cautarea prazii. Magarusul stia ca lupul pandeste in padure, de aceea umbla cu bagare de seama. Lupul, tiptil, se ascunsese dupa un copac si acolo pandea trecerea prazii prin preajma. Magarusul, foarte atent, il observase insa si strecurandu-se tiptil in spatele copacului unde era lupul, fara ca acesta sa-l simta, se ridica pe picioarele din fata si cu copitele din spate lovi copacul cu putere. Lovitura copitelor in scoarta copacului rasuna ca o impuscatura iar lupul, speriat o lua la goanna urland, crezand ca vanatorul a tras un foc de arma in directia lui. Magarusul pleca linistit spre liziera padurii unde stia ca e iazul. Odata ajuns acolo, intra incet in apa, mai intai cu o copita, incercand apa sa vada cat de rece e. Apa era calda, numai buna de facut baie. Magarusul, prinzand curaj, intra cu toate copitele in apa. Apoi se cufunda pana la genunchi, pana la piept, pana la gat si…dintr-o data disparu pentru cateva secunde sub apa. Cand iesi la suprafata, incepu sa strige cat il tinea gura dand din copite disperat: ajutoooooooooooor, nu stiu sa inot, sa ma ajuteee cinevaaaaa – si iarasi ii disparu capul sub apa.
In iaz, la mica distant de magarus, inotau cateva gaste care, auzind strigatele disperate ale magarusului se indreptara in zbor grabite catre el. Una il apuca cu ciocul de o ureche, alta de cealalta ureche, doua il apucara de coada si batand cu putere din aripi il ajutara sa iasa la mal mai mult mort decat viu. Dupa ce ii facura vant cu aripile si sarira cu labele pe pieptul lui ajutandu-l sa-si revina, gastele ii atrasera atentia ca apa era adanca in iaz si-i propusera sa-l invete sa inoate. Magarusul, speriat de cele intamplate, le promise ca va invata sa inoate si nu se va mai aventura in iaz decat atunci cand gastele vor fi prin preajma.
Si-ncalec pe magarus, si-o sa plec la iaz acus.

Anunțuri

One response to “Magarusul nazdravan

  1. 🙂 imi place tare mult…ai suflet de copil. Mi-e dor sa stam la o barfa mica…la taclale, sa nu-i zic barfa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s