habar n-am ce titlu sa-i pun


dupa ce ai plecat si te-ai intors
de unsprezece ori,
te-as mai putea ierta oare,
in al doisprezecelea ceas?
scara catre dragostea ta
are trei trepte rupte.
prima…
e trupul meu grotesc,
pe care tu-l respingi
ca pe o rana.
celelalte doua,
nici nu conteaza,
niciodata n-am reusit
sa sar peste prima.
un timp…
imi luasem in serios,
rolul de mic Sisif
ce nu renunta niciodata,
dar acum gata,
al doisprezecea ceas
nu exista
decat in moarte.
asa ca plec si-ti las,
inima si ochii mei.
cu ele, o sa simti
si-o sa poti vedea
dincolo de aparente.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s